Şcoala Română de Speologie – un organism viu în continuă evoluţie şi modificare
Şcoala Română de Speologie – SRS este o comisie specializată a Federaţiei Române de Speologie. SRS îşi organizează activităţile prin intermediul Asociaţiei Române de Educaţie Speologică – A.R.E.S sub patronajul FRS.
Prima şcoală de speologie a fost organizată în anii 1977-1978 la iniţiativa lui Ică Giurgiu de la Clubul de Speologie “Emil Racoviţă” din Bucureşti. Şcoala câştigă în consistenţă an de an prin organizarea de stagii de tehnica speologiei alpine (T.S.A.) care au fost animate la început de alpiniştii speologi: Emilian Cristea, Walter Gutt sau de speologii profesionişti de la Institutul de Speologie “Emil Racoviţă”: Cristian Lascu, Ioan Povară, Cristian Goran. Apar stagii specializate în topografie, scufundări, carstologie iar în 1983 Liviu Valenaş şi Dorel Borodan pun bazele primei şcoli moderne româneşti de tehnici pentru parcurgerea peşterilor: SPAL ’83 la Şuncuiuş, Munţii Pădurea Craiului – Bihor. În 1984 apare primul suport de curs când este tradus de către Silviu Constantin manualul de Tehnica Speologiei Alpine a lui G. Marbach. Producţia manufacturieră de echipament a speologilor de la cluburile Cristal Oradea, Speodava Ştei şi CSA Cluj joacă un rol important în susţinerea stagiilor şi a explorărilor.
În mai 1991 are loc la Vanga, o faleză calcaroasă de sub masivul Postăvaru, prima întrunire a tuturor speologilor care doreau să se formeze ca monitori şi care aveau în palmares explorări remarcabile. Se naşte Corpul Român de Monitori în Tehnica Parcurgerii Peşterilor. La scurt timp Viorel Lascu devine director al Şcolii Române de Speologie – SRS şi ia naştere Şcoala Naţională de Speologie sub responsabilitatea lui Tiberiu Tulucan cu baza la Căput – Platoul Padiş, Munţii Bihor. Această şcoală a rămas în ultimii 21 de ani cel mai important eveniment organizat sub egida SRS.
În 1993 Viorel Lascu şi Andrei Posmoşanu realizează primul manual de TSA al SRS.
În perioada 1993-1995, Şcoala Română de Speologie şi Şcoala Naţională de Speologie se modernizează cu sprijinul important al Federaţiei Franceze de Speologie şi al Şcolii Franceze de Speologie prin efortul deosebit al lui Marcel Meyssonnier, care deschidea calea unor schimburi fără precedent în istoria speologiei moderne. În perioada care urmează se formează zeci de cadre noi în România şi în Franţa, se dezvoltă sistemul logistic şi material, baza de date şi poligoanele. Procesul de învăţământ este normat, fiecare stagiu având o programă, o procedură de organizare, un regulament de desfăşurare, mijloace pedagogice specifice şi o formă de evaluare adaptată.
Şcoala Naţională de Speologie de la Caput devine după 1997, sub coordonarea lui Viorel Lascu, Tiberiu Tulucan, Călin Vodă, Tudor Marin şi Felix Papiu o şcoală cu deschidere internaţională.
Lucrul în echipă şi armonia au fost elementele principale care au determinat progresul şi succesul unui Corp de Monitori motivat în voluntariatul lui de pasiunea pentru peşteri şi natură.
Corpul de Monitori se reuneşte în 1997 în Asociaţia Română de Educaţie Speologică – A.R.E.S., aceasta fiind principala structură logistică care se ocupă de formarea speologică în România.
La conferinţa de învăţământ în speologie desfăşurată în 1998 la Madrid, Şcoala Română de Speologie este recunoscută la nivel internaţional ca structură de formare în domeniul speologiei.
Stagiul Internaţional de formare şi perfecţionare în speologie “Dubasnica 2007” organizat de 4 ţări: Franţa, Serbia, România şi Belgia, a demonstat încă o dată nivelul de omogenitate al cadrelor SRS cât şi capacitatea de adaptabilitate la condiţii de lucru diferite.
Congresul European de Speologie “Vercors 2008” a conţinut şi o secţiune de întruniri pe teme de învăţământ în speologie între responsabilii naţionali ai ţărilor participante. Din discuţiile avute a reieşit ca România are unul dintre cele mai structurate sisteme de învăţământ în speologie capabil să formeze sisteme similare şi în alte ţări.
În ultimii ani, prin dezvoltarea extensivă a unei întregi palete de stagii, Şcoala Română de Speologie devine un pol de învăţământ în speologie pentru Balcani şi Europa de Est. Cadrele SRS pot merge oriunde în lume să organizeze sau să încadreze la un stagiu speologic, treptele de formare fiind similare la nivel internaţional.
Din 2009, printr-un parteneriat cu Spéléo Secours Français, Şcoala Română de Speologie fondează Şcoala Română de Salvaspeo sub patronajul Corpului Roman Salvaspeo – CORSA ( Salvaspeo Romania ).
La ora actuală Corpul de Monitori numără 95 de cadre (iniţiatori, monitori şi instructori). În fiecare an există un nucleu de 30-40 de cadre active care participă la aproximativ 20 de stagii şi şcoli de formare în speologie şi în disciplinele conexe.
Anii 2010 şi 2011 au reprezentat un record de instruire prin cei 302 speologi participanţi la acţiunile organizate de SRS.
Stagiile organizate de Şcoala Română de Speologie sunt de trei tipuri: formare personală, formare cadre şi specializate.
Stagiile de formare personală includ:
– stagiu de iniţiere
– stagiu de TSA1
– stagiu de TSA2
– stagii de perfecţionare tehnică pe diverse teme
Stagiile de formare cadre includ:
– stagiu de formare iniţiatori federali
– stagiu de formare monitori federali
– stagiu de formare instructori federali
Stagii specializate:
– topografie şi cartografie subterană: începători şi avansaţi
– salvaspeo: tehnicieni, şefi de echipă, consilieri tehnici, gestionari, ASV, comunicaţii
– canioane: echipieri, şefi de echipă, iniţiatori, monitori şi instructori
– biospeologie
– carstologie
– chiropterologie
– fotografie: începatori şi avansaţi
O procedură standard permite fiecărui tip de stagiu să conţină cunoştinţele teoretice şi practice conforme cu pachetul de documente al Şcolii Române de Speologie.
Toate stagiile şi şcolile fac parte integrantă din calendarul Federaţiei Române de Speologie.
Începând cu 2009 SRS organizează pentru asociaţiile membre ale FRS şi nu numai, stagii la cerere prin programul Echipa Mobilă. Astfel, se poate deplasa o echipă de cadre într-o zonă anumită, specificată într-o cerere pentru organizarea unui stagiu de formare personală. Dacă poligoanele nu sunt omologate sau deschise acest lucru se poate face în zilele premergătoare stagiului. Prin acest instrument am încercat să aducem instruirea mai aproape de speologi.
